Arhitectura romaneasca
stilul romanesc
Scurta introducere
Arhitectura neoromânească (cunoscută și ca neobrâncovenească sau baroc brâncoveneasc') este un stil arhitectonic apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în cadrul Art Nouveau-ului din România,[2] inițial rezultatul încercărilor de a găsi un stil arhitectural specific românesc.
"Studiați rămășițele - oricât ar fi de mărunte - ale producțiunii artistice din trecut și faceți dintr-însele sorgintea unei arte mărețe (...) nu pierdeți nici o ocazie de-a vă folosi de elementele artistice ce vă prezintă monumentele românești rămase din vechime; dar prefaceți-le, schimbați-le, dezvoltați-le..."
